Geamuri fumurii, perdele încărcate de întunericul minţii, fire de praf se aşază încet din suflul uşor ce răzbate deasupra incertului. Secrete plutesc în spirale mute, lichidul rămâne inert în paharul firav pe marginea mesei.
Podeaua tresare sub paşi visători, sub vârfuri nesigure, tremurânde. Raze timide înconjoară umbre şi se risipesc în aburi sacadaţi.
Aerul încins pătrunde în ceaţa surdă a chipurilor înlemnite, arcuri tresar în priviri pierdute. Fiori se strecoară printre tăcere şi uitare.
Picături se preling să şteargă timpul, atingeri reci bruschează minutul... iar fumul se consumă... în cercuri şirete de praf.
Uşa scârţâie şi trage după ea covorul rătăcit spre colţuri mirate, scaune şubrede se sprijină stingher pe peretele deformat de cuvinte brute.
În pulsuri scurte şi impulsuri crispate rămâne... praf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu