Cateva momente pot fi catalogate drept magice, acele momente cand zambesti deschis, cu pofta de viata, de care te bucuri la intensitate maxima pentru ca stii ca nu se vor repeta. Nu le analizezi, nu iti este teama de ele, nu le ascunzi, ci doar ti le insusesti, le respiri si le impartasesti acelora care vad nu doar privesc, asculta nu doar aud, acelora care vor sa se bucure de viata si care stiu sa ofere mai mult decat primesc, acelora carora nu le este teama sa traiasca.
Apoi dispar... Si reintri in calmul monoton, te intorci la gandurile haotice si refuzi in continuare orice poate deveni calculat, orice te-ar putea indeparta de bucuria de tine, de bucuria oamenilor ce te inconjoara sau care doar trec pe langa tine, care se lasa observati si admirati.
Cum sa inveti sa te bucuri de lucruri simple atunci cand preferi sa iti impui limite? Cum ai putea oferi daca preferi sa pastrezi o imagine ireala a ceea ce esti de fapt? Cum ai putea sa traiesti daca doar pretinzi? Cum ai putea sa primesti daca nu stii sa oferi? Intrebari clasice dar cu raspuns diferit sau neinsusit... Indiferenta, in cele din urma, este un stil de viata.
Cat conteaza sa stii sa respecti mai mult decat esti respectat descopera doar cel care pretuieste a doua sansa... la fericire, la viata...
Magic or not... noi alegem...
